Legea sponsorizării și Codul fiscal permit societăților comerciale plătitoare de impozit pe profit să ofere sponsorizări entităților fără scop lucrativ/ autorităților publice/ persoanelor fizice pentru activitățile desfășurate în anumite domenii (spre exemplu cultură, educație, umanitar, social) și să beneficieze de facilități fiscale, în anumite condiții prevăzute de lege. Cheltuiala cu sponsorizarea oferită nu este o cheltuială deductibilă fiscal, dar poate reprezenta un credit fiscal, adică poate reduce impozitul pe profit de plată cu suma integrală a sponsorizării oferite. Codul fiscal prevede următoarele limite (minimul dintre) :
Mai mult, societățile comerciale care sunt plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și care efectuează sponsorizări, potrivit Legii sponsorizării, pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult (furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, potrivit legii), scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective.
Începând cu 2019, sumele aferente sponsorizărilor efectuale către persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, se scad din impozitul pe profit / impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în limitele prevăzute de Codul fiscal, doar dacă beneficiarul sponsorizării este inclus la data încheierii contractului de sponsorizare în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale (Registru gestionat de către ANAF).
Astfel, facilitatea fiscală acordată prin mecanismul de credit fiscal permite practic sponsorului să plătească efectiv suma respectivă către o organizație fără scop lucrativ (cu particularitățile menționate) și nu în contul impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. Pentru a fi inclus în calculul impozitului pe anul respectiv, contractul de sponsorizare trebuie încheiat înainte de sfârșitul anului calendaristic, iar plata trebuie efectuată până la finele anului. În cazul microîntreprinderilor, termenul pentru încheierea contractului și efectuarea plății este sfârșitul trimestrului.
